Socul (Sambucus L.) este un gen de plante din grupa arbuștilor, cu 20-30 de specii. Genul face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra).

Acest arbust, cu ramurile adesea curbate, are o înălțime de la 1 la 10 metri. Scoarța acestuia are culoarea verde-gri și este fisurată. Frunzele, și cu precădere cele dintâi, apărute primăvara, reprezintă o atracție pentru numeroase insecte, și dintre acestea mai ales pentru fluturii de noapte.
Florile hermafrodite, ce apar la începutul verii, sunt parfumate, pe când frunzele au un miros neplăcut atunci când sunt frecate în mâini. Florile au câte cinci stamine și cinci petale de culoare albă.
Fructele se prezintă sub forma unor bobițe negru-violacee de 6–8 mm, dispuse în ciorchine. Fructele necoapte au un anumit grad de toxicitate, intoxicațiile manifestându-se prin vomă și diaree.
Socul se multiplică prin semințe.

Compoziţie

Florile conţin ulei volatil, rutozid, compuşi aminici, glicozizi, substanţe glucidice, tanini, saponine, mucilagii iar fructele conţin antociani, vitaminele A şi C.

Acţiune

Preparatele din flori de soc au acţiune sudorificã, diureticã, emolientã, antireumaticã, antinevralgicã şi stimuleazã rezistenţa organismului. Fructele şi sucul obţinut din fructe au o acţiune laxativã şi antinevralgicã.
Indicaţii terapeutice

Preparatele din flori de soc sunt utilizate în broşite, faringite, gripã, gutã, reumatism, infecţii urinare. Fructele pot fi folosite, cu prudenţã, în constipaţie. În uz extern se folosesc comprese cu infuzii din soc pentru tratarea abceselor, furunculelor, urcioarelor, acneei, gutei, conjunctivitelor sau degeraturilor.

Administrare:

Infuzia se preparã din 1 linguriţã de flori la 1 canã cu apã. Se beau 3-4 cãni pe zi. Se foloseşte alãturi de alte plante medicinale cu efect sudorific, antireumatic şi depurativ.

De asemenea, socul poate fi folosit sub formă de pulbere, tincturi, decoct, ulei, însă este recomandat să cereţi părerea unui specialist înainte de administrare.

LĂSAȚI UN MESAJ