Uneori trebuie să călătoreşti foarte departe pentru a ajunge foarte aproape. 2.000 de kilometri străbătuţi prin ninsoarea unui început de decembrie pentru a duce imaginea Carpaţilor mei în inimile unor călăreţi francezi. Acesta a fost pariul.

Destinaţia noastră era Salonul Calului Paris 2010. Iar scopul declarat al acestei expediţii de cucerire era de a face cunoscută imaginea Carpaţilor ca pe o destinaţie perfectă pentru ceea ce noi numim ecoturism ecvestru de altitudine. Adică nu doar turism, ci ecoturism, adică iubim natura, o respectăm, suntem atenţi la tot ce poate provoca dezechilibre, folosim produse şi servicii locale. De altitudine, pentru că aspiraţiile noastre merg într-acolo. Acolo unde au mai ramas urme de civilizaţie ancestrală, autentică, unde oamenii mai au respect pentru ce îi înconjoară, acolo unde aerul încărcat de ioni negativi ne ecologizează plămânii. Acolo unde, îmi place să o spun mereu, cerul e cel mai aproape de pământ.

Standul nostru era mic, dar ne-am străduit să avem o prezenţă demnă, chiar dacă în jur erau „greii” turismului ecvestru francez şi peste tot erau profesionişti din toate disciplinele ecvestre. Călăreţi, dar şi oameni de cai.

Şi la ei, ca şi la noi, lumea calului e împărţită în două: călăreţi şi oameni de cai. Primii – utilizatori desăvârşiţi ai calului, de o precizie şi o rigoare impresionantă. Ceilalţi – trăitori în preajma calului, vibrând alături de el, de o intuiţie şi o perfecţiune a detaliului uluitoare. Am avut şansa de cunoaşte călăreţi din ambele categorii.

Dar poate înainte de toate să lămurim de ce ecoturism ecvestru de altitudine.

Pentru că iubim în mod fundamental libertatea. Iar în munţi, călare, în inima naturii, ne regăsim în acel spaţiu pur după care inima noastră tânjeşte neîncetat.

Călare în Carpaţi exact asta este: un proiect deschis tuturor călăreţilor dornici să cunoască natura, purtaţi pe spatele generos al calului. Este dedicat acelor călăreţi pentru care cal înseamnă mai mult decât călărie. Pentru care mersul călare nu e doar o terapie împotriva celulitei, nu e doar echivalentul unei şedinţe de fitness şi nici macar încă o programare în agenda aglomerata a intelectualului cu venituri peste medie. Este o chemare în infinitul mic şi neasemuit al naturii, la altitudini corespondente aspiraţiilor fiecăruia, în ritmul inimii fiecărei perechi cal – călăreţ şi, dacă vreţi, o invitaţie la un tratament cu apă de ploaie, cu vânt puternic în rafale, cu soare arzător generator de riduri, riduri pe care le veţi iubi și le veţi atinge delicat.

Ce e de făcut? Uneori trebuie să călătoreşti foarte departe pentru a ajunge foarte aproape. Aproape de tine.

 

Marc Lhotka

Despre turism ecvestru

Marc Lhotka“Rari, chiar excepționali sunt călăreții care aduc bucurie în ochii cailor lor. Această ființă de libertate, de forță, de încredere este prin natura sa un copil bun, hărăzit să hrănească dorințele adânci ale celui care o încalecă… Dorință puternic onorantă și satisfăcătoare, deoarece principala sa scuză este Dragostea.

Ce pericol! Cunoașteți o suferință intimă mai perfidă decât aceea provocată de dragoste si de defecțiunile sale? Ce ar fi dacă ar învia legiunile celor morți din Dragoste ori pentru Dragoste! Fie Dragostea de Dumnezeu, Dragostea de Patrie, Marea Dragoste…

Un punct comun în toate aceste feluri de Dragoste… e mult mai bine să fie celălalt care moare…

Pe scurt, viața calului nu este simplă. Pretenția de a împărtăși plăcerea de a fi călare fără un minim de cunoștințe și de respect pentru corpul celuilalt ne face profitori, chiar disprețuitori.

Plimbarea, aventurile călare sunt pentru mulți expresia propriei plăceri, traversând falsa aparență a unei simplități ce frizează laxismul. Nimic mai greșit. Plăcerea practicată fără un minim de cunoștințe nu este decât hrana orgoliului, satisfație goală. Un cal necunoscător, încălecat de un călăreț ezitant, ne cerceteză sau ne ignoră, dar această situație nedorită este departe de a ne aduce extazul…”

Marc Lhotka

P.S. Când aveți îndoieli, fiți precaut, iar când sunteți sigur… fiți, o dată în plus, prudent!

Jean Louis Gouraud despre Marc Lhotka

“De o curiozitate nesățioasă și de o cultură enciclopedică, consideră că universul calului nu are frontiere: nici în timp, nici în spațiu.

Datorită muncii sale de profesor de echitație a reașezat limitele în care educația ecvestră era încorsetată, introducând noi materii, inventând Concursul pentru cai și călăreți de turism, devenit apoi TREC, imaginând o nouă pedagogie.

În mare parte grație lui, grație energiei sale, a influenței sale, a radiației sale, turismul ecvestru, vaga distracție pierdută în lumea elevată a echitației, a devenit o veritabilă disciplină. Deopotrivă serios și șugubăț, autoritar și tolerant, directiv și deschis, Marc Lhotka are același respect pentru activitățile manuale ca și pentru cele intelectuale, pe care le practică cu aceeași virtuozitate.

Călăreț de exterior, a frecventat totodată timp de 20 de ani manejul maestrului portughez Nuno Oliveira, reconciliindu-i pe d’Aure și Baucher, practicând la cel mai înalt nivel, cu aceeași virtuozitate, turismul ecvestru ca și dresajul academic.

Marc a străbătut lumea, deschizând primele circuite în India, Kîrgîstan… Pasionat de istorie, de tehnică, a profitat de călătoriile sale în toată lumea, adunând obiecte ce demonstrează diversa utilizare a calului, nu atât în scop decorative, cât instructiv.”

Jean-Louis Gouraud

Scriitor și editor francez, recunoscut specialist în istoria calului și a echitației

 

DINCOLO DE POVESTE

Despre siguranță și întoarcerea cu bine acasă

Ce călăreț nu a visat să plece într-o bună zi călare prin munți? Să descopere spații întinse, necunoscute, locuri vrăjite, oameni trăind în comuniune cu natura?

Dar pentru a ieși din manej și a savura măreția naturii, călărețul amator trebuie să aibă un minim de cunoștințe în ce privește calul, sănătatea și alimentația lui, potcovărie, legislație privind circulația cu calul, asigurări. Trebuie, de asemenea, să știe să facă noduri de ataș, să repare o scăriță sau un dârlog, să trateze o rană. Toate acestea pentru a permite ieșirea călare în natură în condiții de siguranță.

Cei interesați de raiduri lungi călare descoperă că topografia necesită azi abordări complet novatoare (GPS, navigație pe smartphone). Că nu e suficient să îți conduci calul în linie dreaptă, ci trebuie să îl conduci corect și eficient spre destinație, acolo unde hrana, adăpostul și buna dispoziție te așteaptă.

Obiectivul cel mai important al celor care pleacă pe cal să întâlnească depărtările este să se întoarcă cu bine acasă. Atât el, cât și calul său sau caii și călăreții pe care îi conduce.

Așa că iată câteva lucruri care ar trebui cunoscute:

  • O zi de program ecvestru înseamnă, în medie, 5-6 ore călare pe zi. În raidurile lungi se poate ajunge la 8 și chiar 10 ore, dar asta e doar pentru cunoscători.
  • Călăreții trebuie să aibă o bună condiție fizică și psihică, pentru a petrece mai multe ore în șa, mai multe zile la rând.
  • La munte, 25 de kilometri pe harta = 30-35 de kilometri reali (e cu cosinus, nu ai ce face!), ceea ce corespunde unei etape normale de o zi.
  • Traseele montane se evaluează mai bine în ore decât în kilometri.

Echipament minim necesar pentru călăreț în raidurile călare:

  • Bocanci ușori (cizme)
  • Chaps (1/2 chaps)
  • Pelerină de ploaie
  • Pălărie
  • Mănuși de călărie
  • Ochelari de soare
  • Cremă de protecție UV
  • Lampă frontală electrică

Să aveți drumuri bune și cai buni!

LĂSAȚI UN MESAJ